De-a lungul istoriei părul facial al bărbaților, felul în care au ales să și-l îngrijească, să-l bărbierească sau nu, a fost încărcat cu o sumedenie de semnificații. Purtătorilor de barbă, spre exemplu, le-au fost atribuite diverse caracteristici – de la înțelepciune și erudiție, la virilitate, masculinitate sau statut social deosebit până la îngălare, excentricitate, neglijență sau nepăsare.
În unele societăți bărba unui bărbat avea o importanță majoră, marcându-l sau facându-l remarcat din punct de vedere social sau cultural, sporindu-i încrederea în propria sa masculinitate. Pe de altă parte unele societăți o considerau o trivialitate, o modă trecătoare uneori impusă de sezon (cum ar fi perioada Crăciunului când mulți vor să-l imite pe Moșu'). Pentru unii bărbați creșterea bărbii reprezintă o etapă de maturizare, fiind o realizare în sine, un motiv de mândrie, la fel cum pierderea ei poate provoca o traumă altora. În orice caz părul facial este deseori perceput de bărbați ca parte integrantă a personalității sau chiar a identității lor.
În Egiptul Antic, barba aducea o notă aparte stilului personal deoarece pentru majoritatea egiptenilor o față îngrijită, curată și bine bărbierită era adevăratul însemn al eleganței. Egiptenii au fost pionerii tehnicilor de înlăturare a părului, fiind primii care au folosit bucăți de cupru șlefuit sau bronz în acest scop. Cu toate acestea, însăși Tutankhamun este surprins deseori afișând o barbă artificială îngustă, lungă și împletită atașată de partea inferioară a mandibulei.
În Grecia antică barba era un semn al masculinității și cei care nu o purtau erau percepuți ca lipsiți de onoare. În secolul IV î.Ch. barba stufosă din păr ondulat, cu bucle ample era foarte la modă în Atena. Busturi celebre sculptate în piatră ca cele ale lu Sofocle, Aristotel sau Herodot atestă acest lucru. La cealaltă extremă, romanii considerau bărbile caracteristice indolenței, lenei. Astfel putem observa cum majoritatea busturilor marilor conducatori romani sunt lipsite de orice urmă de păr facial (exemple: Cezar, Augustus, Vespasian, Traian etc). Dacii, în schimb, par să fi adoptat versiunea mai scurtă a "filozofiei" grecești în ceea ce privește barba și aspectul ei (exemple: Decebal, Burebista).
Mulți alți lideri politici sau culturali, personalități din lumea modei sau artei (Confucious, Sigmund Freud, Ulysses S. Grant, Robert E. Lee, Ernest Hemingway, Jim Morrison, Van Gogh, John Lennon, Che Guevara) au îmbrățisat acestă modă de-a lungul istoriei mizând pe aspectul debordant, impunător și viril al părului facial, în timp ce alții făceau tot posibilul să aibă pielea feței cât mai curată și atent bărbierită (George Washington, Napoleon, Winston Churchill, Alexandru cel Mare etc). Abraham Lincoln, de pildă, a fost adeptul bărbieritului complet în perioada tinereții, însă la maturitate, în perioada războiului civil a strălucit ca un conducător plin de prestanță, onestitate, distincție și... păr facial.
Un intermediar între o față plină de păr și cea bărbierită complet este mustața. Însă cei care știu cum să o poarte nu au fost niciodată intermediari, ci actorii principali, jucând un rol decisiv, deseori controversat în diverse evenimente istorice marcante, curente artistice sau literare. Aceștia s-au remarcat ca personalități intrigante sau îndrăgite datorită talentului sau meritelor lor, dar au abordat stiluri atât de diferite și interesante în ceea ce privește părul de pe buza superioară, încât o parte din celebritate se datorează însăși mustății lor. De pildă, nimeni nu și-i poate imagina pe Albert Einstein, Friedrich Nietzsche sau Salavador Dali fără mustață. În timp ce pentru primii doi mustața era mai degrabă un aspect ignorat al înfățișării lor, având un aspect ciufulit și neglijent, pentru Dali mustața a devenit un cult de-a lungul vieții, acesta încercând s-o crească din ce în ce mai lungă, subțire și bizară, cu formă în etern conflict cu gravitația. Doi din cei mai celebri dictatori ai istoriei au purtat mustață: Adolf Hitler și Josef Stalin. În timp ce mustața lui Stalin era lungă, stufoasă și se zvonea că îl ajuta să mintă mai ușor, ascunzându-i mai bine trăsăturile feței, mustața lui Hitler imită forma rigidă a părului unei periuțe de dinți, stil adoptat și de actorul Charlie Chaplin. Numai că în timp ce mustața dictatorului e asociată cu moartea a milioane de evrei, cea a comediantului e asociată cu altfel de moarte... proverbiala moarte de râs pe care îndrăgitul actor o provoca spectatorilor în toate filmele sale (în unul chiar profitând de asemănarea cu faimosul dictator, purtător de “periuță”).
Pe scara evoluției sociale însă, părul facial a pierdut încet încet teren. Oamenii de afaceri și liderii importanți ai lumii moderne, în special a celei occidentale, practică un bărbierit riguros, temeinic. Cu excepția lumii artistice unde nu există reguli și trendurile se nasc peste noapte, aspectul îngrijit al feței primează ca element important al imaginii unui bărbat influent, puternic și de încredere.
Produsele de bărbierit și ingrijirea a pieleii Taylor of Old Bond Street știu să acomodeze perfect imaginea bărbatului modern și de succes fie că vrea să se situeze în vârful scării evoluției sociale, fie că vrea să se remarce printr-un stil propriu de abordare a părului facial. Aparatele de ras, soluțiile pentru îngrijirea pielii și a corpului, cremele sau săpunurile pentru bărbierit, pămătufurile de calitate superioară sunt toate proiectate pentru a oferi confort și libertate de expresie bărbatului modern în alegerile privind părul său facial. Și cine știe, poate că privind în perspectivă, multe din aceste alegeri vor intra și ele în istorie.